Am făcut înviorarea sub T E I U L lui Eminescu, unul dintre cei mai renumiți arbori ai copilăriei neamului nostru. Înviorarea pentru trup și pentru suflet. Apoi, am citit Luceafărul sub ramurile pe unde trecea cândva Mihai. Mirosea a iarbă crudă și a dimineață din Săptămâna Mare. Veronica Micle ne privea de la celălalt capăt al aleii. Copiii au spus că ar fi trebuit să îi așeze față în față și aproape de tot. Arțarii își lăsau pe potecă florile verzi. Somn ușor, dragă Mihai. Mulțumim pentru poezie.
Floare de tei
de Mihai Eminescu
Floare de tei, Cât de curând te treci Ochilor mei lucind Te-i arată pe veci.
Floare de crin, Eu pururi am gândit La ochiul tău iubit De raze plin.
Floare de măr, Copilă doar erai Și de pe-atunci aveai Aur în păr.
Flori de cireș, Cine te-a pus cândva Plutind în calea mea Dulce să ieși?
Floare de mai, Cine te-a pus să vii Dacă mereu mai ai Ochii tăi mari și vii
Floare de fag Doina cântându-mi-o Reamintindu-mi-o Sună cu drag.
Floare de corn, Dulce vestindu-mă, Întinerindu-mă Sună un corn.
Floare de șes, Este al cetăților Singuratăților Vis și eres.
Floare de lunci, Oare de mult s-a dus Steaua către apus? Încă de-atunci?
Floare de lac, De-atunci cuprins cu chin Eu sufăr și m-alin, Sufăr și tac.
Floare de lan, De-atunci te văd venind Și blândă surâzând. An după an.
Floare de deal, Unde te-ai dus de-atunci Din codri și din lucruri Pe-al lumii val?
Floare de plai, Codrii și undele Dulce pătrundu-le Cu al tău rai.
Floare de văi, Rămâi în calea mea, Mângâie jalea mea, În ochi îmi stăi.
Floare de stânci Tu pleci, și-ades te chem Cu cântec și blestem În văi adânci.
Floare de munți, Dintre păduri de brad Pururi izvoare cad Palidei frunți.
Floare de drum Care te-nduri pe-atât, Ș-atuncea te-am iubit, Atunci ș-acum.
Floare de vad, Asemeni zorilor, Căderii florilor Stelele cad.
Flori de mormânt, În taina serilor Am dat durerilor Aripi de vânt
Lună ce treci, Crengile, frunzele Dulce pătrunze-le Razale-ți reci
[1882]
Comments